Cine sunt? Iți voi spune o poveste despre cine sunt, ce cred și ceea ce simt!

         Numele meu este Daniela Elena Ionele și de când mă știu am vrut să lucrez alături de copii, iar prima mea dorință a fost să fiu învățătoare, am avut un eșec, dar…. am mers mai departe. Astăzi sunt un simplu profesor în slujba elevilor, pentru ei mi-am ales meseria de dascăl. Îmi închipui că sunt o zână bună care dorește să facă din copii oameni fericiți și responsabili. E foarte greu să ajungi la sufletele lor, e foarte greu să-i faci să aibă încredere în tine, însă după mici eforturi și cu implicare activă în pregătirea lor ajungi acolo unde trebuie.
       Ei nu sunt elevii mei, ei sunt copiii mei, cu bune, cu rele, sunt ai mei. Simt că trebuie să-i protejez, să-i ajut, să-i îndrum și să-i pregătesc pentru viață.  Sunt șlefuitorul de suflete și caractere care le deschide calea spre viața de adult și le oferă cea mai bună și sigură alternativă la trecerea din mediul școlar  în mediul profesional, spre o viață personală împlinită. Calitatea de om este cea mai grea de dobândit în cea mai zbuciumată perioadă a vieții, adolescența.  ASTA E MENIREA MEA! Ca orice părinte te gândești la tot ce mai bun pentru copilul tău chiar și atunci când trebuie să-l îndrepți. Mă înspăimântă ideea de a fi neputincioasă, de-a privi o situație, un moment fără a putea face nimic pentru a-l schimba. Mi-e teamă când realitatea mă ajunge din urmă și îmi arată cât de mică sunt, dar voința și perseverența mi-au fost alături întotdeauna.
     Cred în prietenie, cred în colaborare, cred în comunicare, nu sunt naivă, dar gândirea optimistă și gândul că totul se poate realiza mi-au fost parteneri pe drumul vieții. Iubesc oamenii frumoși și sinceri, iubesc adevărul, îmi place să tratez oamenii de la egal la egal. Nu sunt un om egoist, nu sunt invidioasă, mă bucur pentru cei din jur și cred că sinceritatea oamenilor este cea mai de preț într-o prietenie.
      Nu-mi plac oamenii aroganți, acei oameni care se cred superiori, deși spiritual și intelectual nu sunt. Nu pot spune că m-am obișnuit cu răutatea, nu pot spune că sunt o persoană calmă care trece cu ușurință și răbdare peste toate mizeriile, însă după ce mă aprind, îmi și trece. Nu sunt omul care poartă ranchiună, dar sunt omul căruia îi plac lucrurile bine făcute.
     Nu am dorit niciodată să impun cuiva să mă placă și niciodată nu am vrut șă demonstrez nimic nimănui. Cel mai important este să fiu eu împăcată cu mine, să realizez tot ceea ce îmi propun și să pot spune cu mâna pe inimă că nu mi-e rușine de ceea ce sunt sau ce am făcut. Asta sunt eu! Am învățat că dacă îți dorești ceva cu adevărat trebuie să crezi în ceea ce iți dorești.
    Așa au apărut proiectele Erasmus+, din dorința de-a face ceva mai mult pentru copiii aceștia, din dorința de-a le oferi o altă alternativă de-a cunoaște viața  și de-a descoperi lumea într-un alt fel!
   În încheiere vă doresc o ședere plăcută ori de câte ori poposiți în acest loc.